In zilele de 7 si 8 aprilie 1980 s-au desfasurat la Universitatea Al. I. CUZA din Iasi lucrarile Colocviului National Studentesc PROBLEME ACTUALE ALE INFORMATICII SI MATEMATICII APLICATE, prilej cu care un grup de studenti format din
Mirela SCHWARTZMANN,
Tudor SORIN,
Ioan GARBOAN,
Iolanda DOANTA,
Florin PENCIUC,
Ioan ROXIN,
Vasile PETROVICI,
Szombati GYONGYI,
Mirela PLESCAN,
Iulian ONEASCA,
Ion SMEUREANU,
Niculina Garofita SARGHE,
Dan ADAM,
Anca LEHMAN,
Antonia LEPADATU,
Maiser DEMIRBEC,
Constantin DUGULEANA,
Gyorrgy ZSOLT,
Ion SAVULESCU si
Marin OBREJA s-au inscris cu lucrari, iar pe unii dintre ei care au facut deplasarea spre a-si prezenta lucrarile, i-am insotit eu. Acestia aveau lucrari coordonate de profesorii Ion ROMANU, Ludovic TOVISSI, Ion SACUIU, Eugen TIGANESCU, Gheorghe BOLDUR, Ion DOBRE, Marin DUMITRU, Camelia RATIU-SUCIU, Gheorghe OPRESCU, Tudor BARON, Moisa ALTAR, Gheorghe CENUSA, Marcel STOICA, Dan IONESCU si eu adica Ion IVAN, care isi desfasuraul activitatea in Facultatea de Planificare si Cibernetica Economica.
Afost o participare masiva, de calitate, o prezenta care venea sa arate ca studentii acestei facultati sunt elita ASE. Ei au venit cu numeroase premii si trebuie spus ca in cladirea facultatii a fost organizat un avizier special, care a aratat mult timp privitorilor ca studentii reprezentasera cu cinste facultatea, intr-o competitie de nivel national, acolo la Iasi.
Cand am primit propunerea de a merge la aceasta manifestare, m-am simtit onorat si
invitatia a fost o mare surpriza pentru mine.
Era o traditie ca materialele de prezentare a evenimentelor, cartile, tezele de doctorat, cuvantarile sa aiba un motto cu un fragment dintr-o
zicere a lui Nicolae Ceausescu. Lucru care s-a produs si cu prilejul Colocviului de la Iasi din 7-8 aprilie 1980. Citind cu atentie se va observa marea eroare in care plutea vizionarul conducator, alimentata de tot felul de personaje cu o superficialitate intinsa pana la obscenitate, in virtutea careia in secolul al XX-lea trebuia sa se produca revenirea la enciclopedismul sau universalismul din vremea lui Leonardo da Vinci. In loc ca se mearga in profunzime si sa se cultive ideea de echipa interdisciplinara in care fiecare venea cu cunostinte extrem de solide si de profunzime, se propaga ideea ca un ins sa stie de toate, sa fie un fel de Marita buna la orice. Daca exista o coala de hartie, pe ea se scriu fie elemente de superdetaliu dintr-un domeniu, fie tot felul de generalitati din mai multe domenii, caci de profunzime nu are cum sa fie vorba. Cu acest mod de gandire, fix nu se ajungea nicaieri, cu atat mai putin sa se obtina acele 5% produse cu tehnicitatea peste nivelul mondial.
Volumul continea si
detalii legate de organizatori, obiective si directii de urmat.
